Floare de camp

Apari primavara odata cu tot ce rasare verde si cu tot ce ne bucura.

Abia tarziu in vara iti arati culoarea,si atunci printre toate burenile doar daca ma ridic pe varfuri te zaresc,abia atunci iti vad culoarea diferita,diferita de restul burenilor.Si-mi doresc sa ramai diferita.

Pe langa un trandafir rosu ai parea o floare mica si neinsemnata,dar daca as face un buchet din neamul tau de flori?Mi-ai parea cea mai frumoasa si cea mai gingasa floricica.Trandafirul e si el o floare magnifica dar pretentioasa,si adeseori poate creste singur intr-o gradinita mare,pe cand tu floarea mea de camp ai sa cresi acolo unde vrei,iti pui radacinile acolo unde vrei,te semeni singura,pe cand un trandafir voi fi nvoit sa-l ingrijesc mereu ca sa rasara frumos.Si tie iti trebuie doar putin soare floarea mea de camp.

Si-am sa te pun in buchetul vietii mele,si chiar daca nu ai miros ca o floare de clasa,in ochii mei esti cea mai frumoasa floare,pentru ca esti libera.

Si asta este despre tine floarea mea de camp,floarea din buchetul meu,buchetul vietii,buchetul inimilor.Si-am sa te pun in buchet ca pe un trandafir alb intre cei rosii,n-am sa te las sa te ofilesti niciodata,o sa-ti pastrez samanta sa-mi infloresti si la anu,sa-ti dau soare si vant si apa sa-mi cresti si sa ma bucur de tine floare de camp.

Te iubesc inainte de a te fi intalnit,floarea mea de camp!

Cealalta perna

Vei sti candva ca cealalta perna te-a asteptat pe tine.Are si ea o memorie chiar si amintiri si.ti va spune ca te-a asteptat de mult.

Iti va povesti despre baiatul care te-a asteptat atata timp,iti va povesti visele lui cu tine si-ti va spune ca uneori o tinea in brate,ca uneori ii tinea locul tau.

Acum imi sopteste ca te asteapta,sa-ti pui capul pe umarul lui,sa-ti mangaie parul si sa te priveasca cum dormi si sa-ti spuna ca ingerul lui a prins cel mai frumos chip din lume.

 

I love you before i meet you!

Intr-o noapte vom sta pe terasa,dupa ce iti voi gati si vom bea vin rosu,dupa ce-ti voi da 3 trandafiri rosii pe care ti-i vei aminti mereu,pentru ca te voi surprinde mereu in felul meu,am sa te fac sa uiti numarul lor,iar tu iubito sa-ti notezi zilele cu trandafiri,am sa te sarut in fiecare zi,am sa aprind mereu dorul si iubirea in suflet ca o candela ce arde necontenit,si in acea seara sa te iubesc,sa stau intr-un scaun sa-ti cant,sa-mi auzi doar vocea iar sunetul noptii sa ma acompanieze,cerul sa presare magie peste cantecul meu,ingerul meu sa-ti deschida inima ca sa-mi asculti cantecul cu inima,sa-ti auda sufletul iubirea din vocea mea.Poate ma vei adora sau poate nu,poate vei zambi sau poate iti vor curge lacrimi de dragoste peste obraji si eu ma voi opri si-am sa te iubesc peste limitele ce mi le-am impus,imi voi trece peste cuvant pentru prima data pentru tine scumpo!Vom dansa in acea seara ca si cum am fi doi miri,va cade peste noi magia iubirii si ne vom iubi o noapte intreaga.Sa te sarut si sa ma joc in parul tau,si doar sa te iubesc,nimic mai mult!

Si acea noapte sa nu fie prea departe,sper,as vrea sa fie aici,acum dar stiu ca e undeva in suflet pentru ca el o tot viseaza.

Sa mi te ghemuiesti in brate,sa te incalzesc cu toata caldura ,sa ni se lipeasca trupurile,sa ne danseze sufletele de fericire si inimile sa arda de atata iubire.

Iar acea seara sa fie doar inceputul,inceputul tuturor serilor in care te voi iubi si te voi alinta si-ti voi multumi ca esti iubirea mea!

Si cand vei citi vei sti ca te-am iubit de dinainte sa te iubesc

Despre fericire,dragoste si bucurie,toate puse intr-un cuvant:FAMILIE!

Despre genul de familie despre care nu se vorbeste si nu se aude nimic.

Da,despre asta imi doresc sa scriu acum,am vazut pe facebook un inceput frumos de familie,pe care o cunosc foarte putin,insa despre care nu am auzit nimic rau,si mi-a placut,mi.a placut foarte tare sa vad cum se naste familia,cum cei doi maturi incep oarecum sa intre in umbra ca un altul mic sa iasa la lumina,asa sunt parintii,isi ridica omuletul in care au pus toata dragostea lor spre razele soarelui insa ei stau in umbra copilului,cea mai frumoasa umbra.

Am mai vorbit despre familie cum,ca trebuie sa fie cel mai important lucru din viata noastra,si singurul motiv pentru care merita sa te sacrifici si inca sustin asta!

Mi-am zis sa ma strecor printre curve si golani si sa-mi gasesc linistea si familia care ma asteapta acolo undeva,unde ma voi odihni in tacere,fara ca nimeni sa ne stie,sa traiesc intr-o fericire muta,linistita si fara critici.

Fericirea unei familii adevarate poate fi si se poate intretine cel mai bine in tacere,in tacerea pazita cu sfintenie,in tacerea sufletului,in tacerea mintii,aratai familiei fericirea asta deosebita si fereste-o de ochii rai care o vor critica si o vor purta prin praf si pulbere ca frunza-n vant.

Am zis sa ma strecor printre toti si toate si sa o gasesc,pe fericire,pe ea,pe familie,si eternitatea de cateva zeci de ani de fericire alaturi de oamenii cu lacrimi in ochi de la sfarsitul fericirii mele pamantesti.

Sa ma porti vant al vietii ca zmeul in vant iar cand se va frange sa cad frumos,sa cad in locul unde ma asteapta,sa poposesc acolo viata-mi intreaga,sa nu ma satur de sanul familiei,sa ma hraneasca cu fericirea pentru care ma rog in noptile tarzii,sa imbatranesc in sanul ei,sa-mi bucure bratele,sa-mi umple bratele cu multe suflete dragi,sa ma iubeasca si sa ma indrageasca,sa mor de nerabdare sa ma-ntorc acasa,sa ma rog intai si sa multumesc Lui Dumnezeu pentru tot si apoi sa ma bucur de familie,sa imi fie steaua ce va cadea in inima si o va topi,sa fi talismanul ce-l voi aseza in inima chiar si dupa trecerea casei sufletului.

Ca tot am vorbit de familie,my dear mother!

Ceva simplu!

Cineva a pus culoare in nori,ia asezat in asa fel incat sa ma uimeasca cu frumusetea lor si sa-mi ridic capul si sa ma bucur de frumusetea lor.

Tot EL a lasat parfumul in flori si acolo a pus fericire,nu a trebuit decat sa duc floarea la nas si sa-i simt parfumul iar apoi mi-a adus fericire.

A pus ceva in ploaie ca atunci cand vine sunt fericit,imi curata supararea,si raceste pamantul si sunt vesel cand vad aburii ce ies dupa atata caldura.

Ai dat o culoare speciala soarelui si ma pot uita la el fara ochelari si sunt fericit,nu imi arde piele ci imi arde raul din mine si ma face fericit.

Vantul imi aduce mirosul teiului ce tocmai a inflorit,m-ai imbatat cu dulceata si-am cazut in melancolie.

Am cazut in fericirea in care nici un om nu mi-o poate aduce.

Mi-ai spus sa le arat cat de fericit sunt si de special si poate sensibil,or sa rada,or sa critice,or sa spuna ca sunt de moda veche,insa pe undeva,cineva,va fi acolo sa-mi bata la usa si sa zica EU sunt!

Si va fi singura care ma va fi apreciat pentru sensibilitatea mea si pentru ceea ce am aratat,ca sunt un om special!Si am sa te primesc in viata mea cu bratele deschise my dear!

Am invatat sa ma bucur de natura mai mult decat de ce-mi ofera oamenii,si asa am invatat sa fiu fericit!

Sa-mi stea sufletul imprastiat in parti iubite

Daca ar fi sa-mi pun sufletul acum,oarecum adunat si regasit,l-as pune in mai multe parti,in mai multi oameni si in mai multe lucruri.Nu mi-l voi pune in mainile tale sa-l modelezi ca plastelina,il pun in locuri sfinte pentru mine,il pun in vietati mici care nu mor niciodata si se perpetueaza si sufletul meu odata cu ele.Mi-l pun in parinti,in cel care a stat langa mine,langa fratele meu,dau o particica si oamenilor dragi mie,si restul va sta acasa.Acasa ma intorc mereu si-l voi gasi si asa voi sti ca indiferent de situatie nu-l voi pierde.

Sufletul si inima nu le pune pe tava…nici mierea si nici zaharul nu vor indulci amarul provocat de oameni acestora doua.Sunt sfintite inca de cand le primesti iar oamenii le murdaresc.

Si zici omule cateodata ca trupul e trecator,si imparte-l in stanga si-n dreapta,il batjocoresti,uneori il tarasti prin alte paturi cu un el sau o ea….si nu ti-a strigat niciodata sufletul sau inima:asta e casa mea,e locasul in care m-a pus Dumnezeu,de ce mi-l murdaresti?Lasi nebunia sa curga din trup,si el,sufletul,sa chinuit sa o tina in frau iar omule ii deschizi drumul spre murire.

Nici o secunda din viata nu am simtit ca imbatraneste,a fost si va fi mereu tanar,ce-l invata si-l face mai intelept e timpul,in rest va fi mereu tanar.

Nu fi convins omule si nu-ti pune sperante ca ti-l voi oferi,il sparg eu si fac bucati decat sa mi-l spargi tu si-l voi imprastia dupa bunul meu plac.E ceva ce nu voi mai da,e ceva care-mi spune imprastie-ma ca cenusa-n vant.Si-n fiecare loc ce-l voi gasi acolo ma voi aseza si voi zice:aici erai!si aici am pus suflet si-am lasat o parte din mine.Sunt un imprastiat,si imprastii si sufletul de frica ta!

E al tau,pune-l unde sa-l gasesti cu siguranta cnd te intorci,oriunde ai pleca!

Si mi-am zis sa tind spre complexitate!

Cum vad eu complexitatea,a vietii,complexitatea propriului eu,complexitatea lucrurilor,a sentimentelor?

Cu ceva timp in urma o persoana care tocmai ce o cunoscusem,am avut o mica discutie iar la finalul ei mi-a spus asa:”ai un suflet atat de complex”.Si m-am intrebat:e ceva de rau sau de bine?

Era de bine…!

Sa incep a scrie despre complexitatea mea,a vietii mele,sa ma dau pe mine ca exemplu,cu toate ca nu ma consider un exemplu ci uneori un antiexemplu insa am si parti bune.

Sa intamplat sa fac o singura promisiune in viata mea si sa nu o respect,sunt mandru de asta insa mi-am spus de multe ori ca rau sau bun,cuvantul trebuie tinut,insa nu regret ca nu mi-am tinut acel cuvant.Sunt un naiv care se baga cu ochii inchisi in toate,fie bine sau rau respect tot ce fac si mai ales ce zic,cu alte cuvinte imi place sa-mi asum,ca sunt apreciat sau nu…asta e un fleac,imi ajunge o singura apreciere si voi sti ca efortul nu e in zadar,merg pe premiza ca binele cel voi face chiar si unui singur om va misca lumea catusi de putin spre mai bine.

Am stat si m-am gandit,ce sa fie oare complexitatea asta a vietii?In ea intra complexitatea faptelor noastre,intra complexitatea sentimentelor,complexitatea carecterului si a EU-lui tau.

Esti tu oare un om complex?M-am intrebat acolo unde nu ma aude nimeni,nu-mi vede nimeni si unde nu sunt decat eu pur!

SI am raspuns asa:nu sunt un om complex,insa tind spre a fi complex,spre a simti cu sentimente cat mai complexe,vreau sa iubesc complex,sa fac din sex dragoste si sa o duc spre complexitate,sa fac lucrui bune si complexe,faptele si cuvintele sa-mi fie complexe.

Nu tind la perfectiune,lucrurile perfecte vor semana identic cu ale altora,si atunci nu voi mai fi original.Complexitatea e o calitatea a omului ce tinde sau e o perfectiune diferita de a celorlalti.E o perfectiune a ta,ce numai tu o poti face,pretinde si atinge.Te intreb omule:poti iubi ca si mine?Nu!Iubirea mea o vreau a fi complexa si cat mai intensa,o vreau a fi diferita,cand a ta poate e perfecta si dusa la maxim,eu am felul meu de a iubi tu ai felul tau.Si da,e vorba si de felul omului de a fi,si asta are legatura si influenteaza complexitatea unui om.

Te intreb altceva:poti face dragoste sau te limitezi doar la sex?Nu ma gandesc la faptul in sine,nu gandeste animalul ci omul acum.Sexul in opinia mea e ceva mecanic,animalic,o luam ca pe o nevoie,o necesitatea a corpului.O faci,te descarci,simti fericirea,dar…acea fericire e una limitata,ce nu trece peste bariera.Dragostea?E pasiune pura,contine romantism,are si sex,dar are acea fericire intensa care trece peste bariera,dragostea e un sex dar complex!

Cand vrei sa faci un lucru,fa-l in stilul tau,insa impuneti sa-l faci perfect si vei sti ca e perfect,daca la final esti fericit,cu zambetul pe buze si super multumit,atunci il poti numi complex.

Ma stradui sa nu mai fac greseli,sa ofer,orice am eu de oferit,dar sa fie ce-i mai bun din mine de oferit,nu ma zgarcesc da dau ce-i mai bun,imi place sa las urme in timp,urme placute,sa-ti las omule amintiri.

Nu stiu ce sa inteles din complexitatea asta,nu stiu ce sa inteles din felul meu de complexitatea,din cuvintele cu care eu mi-am descris pana la urma complexitatea nu cea pe care o am ci cea pe care mi-o doresc.

Seara buna tuturor!

Da-mi timp,sa am timp,sa-ti dau timp,s-avem timp,sa ne iubim pana nu murim!

Timpul….vindeca tot s-ar zice,si am decis sa-l las sa-si faca treaba,am decis sa-i dau crezare.

Daca ar fi ca un copil ce deseneaza in nisip si apoi sterge si deseneaza iarasi ce vrea,fara a lasa urme desenul trecut,ai fi excelent,timpule.

Te-ai intrebat daca vei lasa urme….eu iti raspund cu o intrebare:in intrebarea ta se simte dorinta de a insemna ceva in timpul meu,dorinta de a lasa urme,placute sau neplacute.De ce oare nu faci ceva in privinta asta?De ce nu incepi sa construiesti acele urme care pana la urma sunt amintiri.

Daca vei lasa urme,vei lasa pentru ca am permis sa-mi deschid sufletul pentru tine,vei lasa pentru ca asa am vrut eu,vei lasa pentru ca ti-am oferit timpul meu…si cand ma gandesc ca vor veni clipe peste zeci de ani cand voi dori acel timp…insa nu-l voi regreta,ajuta-ma sa nu-l regret,fa ceva frumos,construieste frumos,lasa urme frumoase,fa amintiri frumoase.

Sa fi special ca om e greu dar nu imposibil.Nu cer sa fi special,omule,iti cer doar sa fi tu,sa nu-mi placa ceva facut fortat,sa-mi placa tu,cel ce esti ceea ce esti de la inceput.

Fi un om pur,nu minti,nu ma insela cu minciuni,supe-mi intotdeauna adevarul,nu-mi fa promisiuni pe care nu le poti tine,tine-ti cuvantul,fi sincer.

Invata sa-mi iubesti partea care se gandeste la tine,partea din mine care te accepta,care te place,celelalte mi le voi iubi eu,imi sunt dedicate mie.

Iti dedic si tie omule o parte din mine,iti dau daruri pretioase,nu le vei tine in maini,ti le pun in suflet.Iti pun timpul meu,iti pun din fericirea mea,iti pun si putin suflet si nu te imbata cu asta,nu ti-l voi da pe tot,nu acum,iti dau frumusetea sufletului meu si toate astea ti le pun in suflet,si daca le pretuiesti iti voi da mai mult.

Melcului trebuie doar sa-i cant si va iesi afara,de indata ce-l vei atinge nu-ti va mai bucura privirea cu antenele lui,laleaua isi deschide petalele doar in raze de soare,si aste doua exemple sa-ti fie principiile dupa care sa ma placi,sa ma iubesti!

Si este timpul cel mai bun profesor,insa noi am vrea sa invatam atunci pe moment,insa e ceva inexplicabil care spune:nu!lasa-l sa treaca si pe parcurs iti va spune si-ti va raspunde el,oare?Oare nu noi suntem aceia care ne raspunde?

Aduna-mi inima si fa-mi una mai mare,una care sa te iubeasca indeajuns,fa-ma sa-mi creasca sufletul sa-ncapa 2 in el,fa-mi fericirea mare sa o impart cu tine,da-mi timp sa am timp sa-ti dau timp s-avem timp sa ne iubim pana nu murim!

 

Mai stai,sa-mi treaca anii odata cu ai tai!

Am cazut acum,unde esti Cirineule sa ma ridici si pe mine?Mi-ai strapuns piatra genunchii cazand…m-ai omorat viata si m-ai ridicat,m-ai omorat si nu m-ai ridicat…mi-ai lasat doar maini si picioare drept baston sa ma sprijin.

Hai vino credinta sa ma ridici,vino credinta si vindeca-mi nebunia,vino credinta si ridica-ma,vino Cirineule ca nu-mi pot ridica crucea,am cazut si nu ma ridic.

Draga omule,iata-mi durerea fata de tine,iata-mi plansul plans si inca neplans destul,iata-mi betia de cuvinte ce o scriu din durere,sa nu te duci,sa stai,sa nu pleci,ramai!

Stai sa-mi vezi macar cununa pe cap si daca te incapatanezi apoi pleaca,dute-mi la strabuni si spunele ca-i visez si ca le multumesc ca-mi asculta caderile in genuchi si rugaciunile,du-te si asteapta-ma om bun.

Scurteaza-mi calea de a te intalni si mai ramai cu mine sa-mi treaca anii pe langa anii tai…

O suflet bun,sterge-mi lacrimile si spune ca mai stai,o dulce a doua mama mai stai,te iubesc,te iubesc,te iubesc de acolo de unde nu am iubit pentru nimeni.Sa nu indraznesti c-am sa te cert!Sa nu vina momentul sa spun cine esti si pentru cine ma doare,sa stai aici omule bun!Ti-am scris in jurnalul sufletului,hai sa-ti citesti randurile scrise tie,o a doua mama.

Acum mi-e frica,acum ma tem,acum plang,acum sufar,acum am cazut.

Ridica-ma si pe mine Simone!Ma taie piatra de sub mine,ma taie la suflet!

Vino credinta si intareste-ma,vino si da-mi putere!

Am plans in cuvinte,am plans in randuri,plang si-n suflet,plang si omeneste!

Mai stai copile,mai stai adolescentule!Nu plecati!

Am vrut doar sa scriu doar!Sa scriu despre lucrurile noi din viata,despre noile fericiri,despre cum m-am trezit,despre cum m.am reindragostit de cea mai mare pasiune,am vrut doar sa scriu!

De unde sa pornesc…pai de la mesajul care l-am vazut pe facebook:cand se naste un copil odata cu el se naste si o mama!

De aici eu am dezvoltat propria-mi idee:cand parintii mor,si copii mor si ramane adultul din tine!Gandire negativa,nebunie?Nu,e doar realitatea care urmeaza sa se intample,realitatea pe care urmeaza sa o infruntam.

O iau pe ocolite si vei intelege ceea ce multora am incercat sa le spun si sa-i sfatuiesc,ce-i drept e stilul meu de viata dar am incercat doar sa arat felul meu de a vedea acel ceva.

Bun…deci a ramas adultul,si atunci cand raman eu si copilul a murit,imi voi dori cu ardoare sa fiu iarasi copil,si nu numai acel copil din copilarie ci copilul lor,insa nu se mai poate.

Am devenit matur!Atunci adolescentul a murit!Sunt matur si mi-as dori sa mai stau pana noaptea tarziu sa vorbesc la telefon,sa nu fiu atent la anumite lucruri,sa trimit mesaje,sa am acea emotie specifica unui adolescent,sa ma laud ca aseara am stat pana foarte tarziu sa vorbesc cu o ea si multe alte lucruri care ma reprezinta ca adolescent.Ca matur sigur pot face aceste lucruri,insa simtirea si emotia e diferita,sunt diferite pentru ca si emotia si simtirea sunt si ele mature si nu mai sunt adolescente.Acum ai inteles?

Imi place sa traiesc momentul chiar daca sunt epuizat fizic,ceea ce mi se intampla in ultimul timp,insa din alte puncte de vedere ma simt ca nou,am forta necesara sa fac totul sa-mi placa si sa fie frumos,am placerea fac lucrurile asa cum imi place cu toate ca imi e greu,le fac pentru ca timpul nu mi se mai intoarce,exista un azi in care pot face insa nu stiu daca va fi un maine daramite sa am pretentia ca voi face maine.Nu am siguranta ca maine ma voi trezi,de aceea am placerea sa fiu darnic cu timpul acordat pesoanelor dragi si pe care le iubesc,nu conteaza ca iti dau 1 noapte nedormita sau doua,sau trei,important e sa intelegi placerea cu care am daruit,efortul meu si prin efortul meu sa-ti raspunzi la intrebarile care te macina placut.Fi suficient de matur si de complex sa-mi intelegi sacrificiul,nu sunt un oarecare care daruieste,sunt un darnic care daruiesc oricui,oricui este pe unda cu nebunia mea.

Nu voi astepta sa moara nici copilul si nici mica parte de adolescent din mine care a ramas,voi face tot posibilul sa am amintiri frumoase cu acestea doua,voi da totul cum imi sta in fire,voi da totul sa fac acestea doua,doua lucruri complexe,sa le fac doua amintiri perfecte.Sa spun peste ani,Vali a fost un adolescent complex si a trait momentul la secunda cand a trebuit sa fie traita.Vali a fost copilul care a trebuit sa fie si nu are regrete maturul ca acel copil nu a copilarit sau nu sa jucat destul cu viata sau cu focul!

Cat vei intelege puiule de om din cateva randuri?Poate prea putin,sau poate am riscat prea mult si m-ai descoperit mai mult decat am vrut si am lasat sa fiu descoperit.

Despre cum vad eu complexitatea omului si in special a mea voi vorbi intr-o noua postare.

Seara buna sa aveti!

Azi e despre Tine,azi e despre ingropare,ingropare a tot ce-i rau!

  „In mormant viata

Pus ai fost Hristoase

Si s-au spaimantat ostirile ingeresti

Plecaciunea ta cea multa preamarin!”

Azi am invatat sa nu judec ca voi fi judecat cu judecata cu care la randu-mi am judecat.

Azi imi imaginez cum ajuns la sfarsitul zilelor vine momentul cand stiu ca se apropie totul de sfarsit,ma inspaimant de moarte,stiu ca imi va trece doar trupul in groapa si in intuneric,si imi pun intrebarea de ce oare ma sperii si ma tem pentru trup caci el e trecator?

Tu de bunavoie ai luat moartea in brate,ti-ai pus trupul in mormant intunecos,ba chiar mai mult ai coborat sa omori raul de unde el se inalta.

Si de ce nu poate si omul sa faca la fel?Tu tot om ai fost,tot om Te-a trimis Tatal pe pamant,si asta pentru a ne arata noua oamenilor ca se poate,fiind om,sa faceam si sa iertam ceea ce si Tu ai facut.Cum nu pot eu un simplu om sa iert la randu-mi un alt om?Cand Tu Doamne ai iertat o intreaga omenire,cum nu pot eu sa iubesc un singur om?Cand Tu ai iubit o intreaga lume.

Si parca ieri a fost cand Te-au batut,Te-au scuipat si Te-au batjocorit si cuie-n trup Ti-au batut,insa lumea a uitat,lumea a mers departe si si-a tinut cursul ei.

Azi a fost despre un Om trimis de Tatal Sau sa stearga pacatele oamenilor,azi a fost despre cum sa coborat la iad Fiul sa omoare raul de unde el se ridica,azi a fost despre bunatatea si rabdarea Ta,azi a fost despre cum rasa oamenilor te-a batut si te-a batjocorit,azi a fost despre cum ai murit de voie si nevoia noastra de a ni se ierta,azi a fost despre cum Te-au rastignit si Te-au omorat.

Si ce am inteles noi din Sfanta zi de azi?Am inteles cum un Fiu in trup omenesc,adica care are limite,a mantuit lumea si iata cum urmasi celor de atunci,adica noi,am adus lumea in acelasi stadiu in care era acum 2017 ani cand sa sters totul,iar azi se rescriu din nou pacatele stramosilor.Am inteles despre azi ca pot si putem ierta nu numai un om,ci mai multi,ca putem iubi nu numai unul,ci mai multi.

„Porunca noua dau voua:Sa va iubiti unul pe altul.Precum Eu v-am iubit pe voi,asa si voi sa va iubiti unul pe altul.”Ioan cap 13, verset 34.

Simplitatea vietii

Fiecare zi din viata omului e o aventura,de cand se trezeste si pana se intoarce acasa.

Azi am realizat ca sunt norocos ca de fiecare data ma intorc cu bine in mica mea casa si la mica mea familie.Am trezit un sentiment de multumire fata de Dumnezeu,in care imi spune sa-i multumesc de cate ori ma trezesc ca ma trezesc sanatos si ca adorm cu bine.

Vad in fiecare zi o provocare a vietii,se intampla multe lucruri intro zi,minore,dar care pot lua o intorsatura drastica,iti pot schimba viata in ceva rau sau mult mai rau.

Si mi-am zis ca in fiecare dimineata in sinea mea,in adancul sufletului meu,in cugetarile mele,sa-i spun mamei un la revedere,sa-i multumesc pentru tot ce mi-a oferit pana in ziua respetiva si sa plec la drum.

Mi-am zis ca in fiecare seara sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca imi sta capul pe perna linistit si adorm zambind,stiind ca am o familie,o casa a sufletului,ca am un om langa mine clipa de clipa care ma sustine chiar daca o face in tacere.

Multi au plecat insa viata nu le-a mai aratat calea de intoarcere….si pentru asta sunt fericit ca sunt aici si scriu,ca m-ai lasat sa duc mai departe ce am de dus si ce mi-ai dat sa duc,stiu ca acolo ai o carte mare in care mi-e scris numele,si de multe ori imi doresc sa-mi citesc soarta insa ce folos,ce placere ar avea viata,unde ar fi suspansul si unde ar fi toate trairile?

Cata fericire iti poate aduce si normalitatea zilelor,normalitatea ta,invata sa te bucuri ca vezi florile pomilor,miroase magnolia sa simti viata de primavara,uita-te atent dupa albina cum intra in floare,ridica-ti capul si vezi soarele pe cer,bucura-te si de ploaie ca si ea isi are rostul,accepta si norii ca si ei pot aduce fericire.

Atunci cand cazi nu lacrima,pune zambetul pe buze,ridica-te,si mai tare zambeste caci ai cazut cu un scop,asa a vrut EL!

Simplitatea are o frumusete aparte,nu doar lucrurile si faptele mari ne fac fericiti,nu vorbele si nici oamenii,simplitatea lucrurilor,simplitatea vietii aduce cea mai mare fericire.

Daca ai adormit cu gandul ca maine te vei trezi si vei bea cafeaua pe terasa casei,atunci trezeste-te spre a-ti indeplini placerea,trezeste-te fericit.Vezi tu,omule,simplitatea unei cafele baute dimineata,cu toate ca facem lucrul asta in fiecare dimineata,ne aduce fericire.

De cate ori nu a venit primavara?De cate ori ne-am bucurat cu adevarat de sensul venirii ei?De ce nu vine dupa toamna sau dupa vara,si vine dupa iarna?

Totul reinviaza,renaste!

Tu omule ramai la fel,traiesti in monotonie,nu te bucuri de viata si de simplitatea ei.Asa cum e  ea,viata,mai simpla e cat se poate de frumoasa,nu lucrurile care o incarca o fac interesanta ci simplitatea ei.

Invata sa te bucuri de simplitate si vei invatat ce-i fericirea adevarata!

 

La multi ani Liviu!

Astazi scriu despre un prieten adevarat nu despre un var.

Astazi scriu despre un prieten in care fiind major pot avea incredere deplina.

Astazi scriu despre un prieten care m-a ajutat in momente grele.

Astazi scriu despre tine Liviu.

La multi ani sanatosi,plini de bucurie,iti doresc noroc in urmatoarea etapa a vietii,sa ai parte de cele mai mari realizari,sa realizezi ce ti-ai propus si sa ai ambitie!

Pe plan sentimental…sa fi iubit si mai putin sa iubesti(asculta sfatul cuiva trecut prin iubire),sa iubesti dar sa iubesti mai intai cu cap si apoi cu sufletul,sa iubesti sufletul si apoi trupul.

Dragul meu prieten si apoi var,iti doresc ca noul drum sa fie drept,fara primejdii,iar cand vei da de ele voi fi in spatele tau sa te sutin.

La multi ani Liviu!Liviu majorul de azi!

Dragul meu parinte

Nu am scris niciodata despre parintele care m-a educat sa fiu ce sunt si care m-a iubit de dinainte sa ma nasc.

Las pentru putin timp celalalt tip care se grabeste sa se pregateasca de ieseala, si eu scriu ceva care ma linisteste,si care simt ca trebuie scris,nu pentru a lauda faptele lui ci pentru printi si viitorii parinti,daca vor avea ceva de invatat de aici.

Cea mai veche amintire care imi vine pe moment….venea de la munca cu o geanta sport,intra in casa sau de cele mai multe ori nu apuca pentru ca fugeam inainte lui,ii luam geanta,o deschideam,sa vad daca mi-a adus „ceva bun”.Era greu sa faca o greseala sau sa uite in vreo seara sa nu-i cumpere micutului ceva.Impart doar o amintire aici pentru simplu fapt ca restul sunt in suflet si le voi tine pentru el si pentru mine.

Apoi am crescut usor usor sub ochii lui,si am ajuns azi sa-mi scriu dragostea,am ajuns intr-o seara sa-i multumesc ca m-a facut mare si ca in continuare ma creste!

De-a lungul timpului a investit in mine dragostea lui, a consumat viata pentru mine,a cazut ca eu sa ma pot ridica,a oprit o viata pentru ca alta sa aiba ceva mai bun,a facut mult prea multe sacrificii,uneori meritate de mine alteori nu.

Am inceput sa am pasiuni pe care mi le-a sustinut mereu….gaseam si gasesc ceva care sa-mi placa mult,devine pasiune,si uneori cad intr-o stare proasta pentru ca nimeni nu ma sustine, dar ce-i drept nu-i cer ajutorul,el insa imi simte nelinistea si ma sustine moral si financiar.

In ultima mea pasiune si cea mai mare,m-a sustinut cu mult peste asteptari,a suferit pentru realizarea ei,a muncit foarte mult sa ma sustina financiar, insa intr-o zi mi-am promis sa-i ofer si eu ceva,sa-i ofer satisfactia ca eu am reusit,si voi reusi din ambitia de a ma depasi.

Am sustinut in ultimul timp ideea ca eu si generatia mea, generatiile de dupa mine,nu vom putea realiza ce au realizat parintii,insa imi doresc sa depun si sa depunem minimul de efort sa intretinem ce ei au construit si ne vor lasa mostenire.De atat macar sa putem fi in stare.

Sa sadim un pom,sa facem un copil,sa avem credinta,sa ne rugam pentru sanatatea parintilor nostrii.Jumatate din neputinta se datoreaza conducerii iar cealalta noua, pentru ca suntem generatii delasatoare si puturoase,insa nu generalizez,sunt si exceptii.

Ce a crescut tata?L-a crescut pe cel ce scrie si nu pe cel ce e nerabdator sa plece cu prietenii.L-a crescut pe cel frumos,pe cel cu un caracter ca al lui.

Doar iti multumesc, restul de multumire ti-l voi da din realizarile mele pe care m-ai ajutat sa le pun pe picioare sau in care ma sustii!

Anonima!

Acum am inceput sa simt primavara cu toate ca e 17 deci e undeva la jumatatea lunii.Simt primavara acolo unde mi-am dorit sa simt,in suflet.Trecand peste iarna grea, a venit in sfarsit.

Oamenii se schimba de la zi la zi, de la stare la stare.Tu mi-ai creat starea de bine,tu mi-ai creat fericirea,tu ai creat un nou eu.Cine?O anonima al carui nume nici eu nu as vrea sa-l stiu.Iti stiu sufletul si imi e de ajuns.Anonima pentru care am gatit dupa atata timp,pentru care am baut un pahar de vin si am zambit dupa atata timp.O anonima placuta.Stiu ca-ti vei tine promisiunea si de aceea doar vei citi si atat,nimic mai mult.Am ascultat muzica cu alte urechi,si lucrurile le vad cu alti ochi.Am o raza de soare care stiu sigur ca le va chema si pe celelalte.Anonima care aude acelasi mesaj dintr-o melodie care-l aud si eu,anonima care vede lucrurile cu aceeasi ochi cu care vad si eu…Suntem ce suntem si vom fi ce vom vrea sa fim dar nu inainte de a fi cei mai buni prieteni.E greu sa intelegi complexitatea unui om si complexitatea dinauntrul lui.Sunt fericit ca ai inteles si intelegi complexitatea mea.Nu am sa regret cuvinte si nici fapte,ca de obicei, dau si am sa dau totul.Nu pentru faptul ca se merita sau se va merita ci pentru egoistul din mine,pentru fericirea mea.I’m not in love…but maybe i will be!Sunt ce sunt si imi e bine asa,mi-e bine cu fericirea actuala,mi-e bine cu tine,mi-e bine cu mine!

P.s multumesc anonimo pentru tot!

Advice

„Dare to surpass yourself in all things to show you are more beautiful inside than outside and never hesitate to use the outside if it is to help to become more beautiful inside because, in any way he do it, the one who, for himself or for others, do or would do the reproach about it, can’t be beautiful for himself or for others”

by one of                                                                                                                                    the best friend of me D.P!

Mama!

Iubirea care mi-a ramas de ani buni in suflet,mai exact de cand am descoperit ce-i aia iubirea fata de o persoana,este cea fata de mama.Cu cat inaintez in viata vad cum ma iubeste mai mult decat atunci cand eram copil.Are asa multa grija de mine,inca suporta atata durere,inca imi e alaturi,inca are nopti in care nu prea doarme din cauza mea,inca plange din cauza mea…si lucrurile astea le simt si simt dragostea ei.Nu i-am spus niciodata mama te iubesc!Va veni o zi cand probabil ma voi imbata si ii voi spune ceea ce ea deja mi-a aratat.Credeam ca nu exista o iubirea mai mare ca a mea insa acum realizez ca iubirea de mama e cea mai mare,pune atata suflet si nici nu iti zice te iubesc,iti arata prin lucruri si fapte ce depasesc orice imaginatie.Ma uit la mama si vad cata grija imi poarta chiar daca sunt destul de mare eu tot copilul ei am ramas,cand plec de acasa imi zice sa am grija,sa vin devreme(chiar daca vin la 6 dimineata).Ce om iti poarta asa si atat de grija?Ce om te poate iubi atat de mult si iti poate oferi viata lui?Ce om se suduieste atat si munceste atat pentru tine?Ce om isi tine viata lui in frau ca a ta sa fie una libera?

Omul ala pentru mine e mama,al carui respect si iubire il voi purta vesnic.

La multi ani mama!

Si la multi ani tuturor femeilor si mamelor!

Motivatii

Avem proasta obisnuinta sa criticam oamenii fara a-i cunoaste si fara a le stii povestea.Un lucru gresit!

De ce sa nu incercam sa-i motivam spre exemplu si sa ii sfatuim in mod corect si constructiv,insa ca de fiecare data la aceste tipuri de oameni le gasesc scuza pe care o gasesc mai mereu:e in firea omeneasca sa judece si sa critice,e ceva genetic,adica nu ar fi o chestie care vine de la mama sau de la tata e o chestie genetica care vine de undeva din generatii.

Sa vorbim despre motivatii si sa lasam deoparte lucrurile ce nu le putem intelege.

De curand am primit doua sfaturi pe care le numesc eu simplu the best.

Si anume sa incerc sa omor lumea cu fericirea mea!Si al doilea ar fi sa gasesc puterea si placerea de a-mi trai viata cu gandul ca alti tineri se duc de printre noi si nici macar nu stiu clipa si momentul,nu apuca sa traiasca viata,pleaca intr-o lume si ajunge in cealalta fara sa-si dea seama.

In privinta primului sfat am sa-l pun in aplicare,cel putin eu,prin a ma face fericit si a-mi acorda atentia pe care o acord si celor din jur.Vizavi de acest sfat mai am unul in cap si acela spune:fa tot ce-ti trece prin cap!Stiu ca fericirea e una din cheile vietii,o voi obtine cu orice pret chiar daca in legatura cu asta mi sa reprosat ca ma vand ieftin…pentru fericirea mea si pasiunile mele voi da totul.Daca pentru fericire nu traim atunci pentru ce?

Deci va voi omora cu fericirea mea!Am sa rad si nu am sa ma opresc,am sa ma bucur de tot verdele ce are sa vina,am sa ma bucur de innoirea ce ma asteapta si ne asteapta.

In legatura cu al doilea sfat am sa scriu despre tinerii ce tot pleaca de printre noi.

De curand vorbeam cu un prieten cum ca in ultimii ani am observat un lucru tare dureros:in fiacare an sunt cazuri speciale cand 1 sau mai multi tineri pleaca dintre noi prin diverse accidente si nu din boli care sa-i anunte:ba vezi ca maine mori!Adica pleaca subit dintre noi…si lucrul asta se intampla din ce in ce mai des.

Am gasit in lucrul asta motivul meu sa ma bucur de viata si sa o apreciez mai mult.Si scriu despre asta pentru ca multi tineri netraind anumite lucruri sau netraind viata pe care o visau isi doresc sa plece crezand ca acolo sus e mai bine.Si sfatul pe care l-am primit suna cam asa:de ce sa ne dorim sa murim cand altii mor fara stire,fara ca macar sa le fi tras cineva un semnal de alarma,fara a le fi dat un verdict sau un timp.Pleaca la cer si nu au ocazia sa traiasca viata pe care au visat-o si cel mai important cred eu,este faptul ca pleaca fara sa apuce sa-si spele pacatele,se trezesc poate in iad….Crezul meu este ca viata dupa un pacat este viata pe care zic eu ar trebui s-o dedicam facerii de bine si spalarii acelui rau.Vedeti voi,ei nici macar nu au ocazia sa-si spele pacatul.De ce sa nu ne bucuram noi ca traim si sa ne trezim si sa ne spalam pacatele,sa ne indeplinim visele?Asta este un semnal spre cei ce isi doresc sa plece fara motive intemeiate si care sunt in depresie…moartea e cea mai josnica,cale de scapare din durere si suferinta!De ce sa nu gandim in felul bun:cei care pleaca ,pleaca fara stire si nu apuca nimic din ce si-ar fi dorit si noi ca SUNTEM nu traim si nu simtit si mai ales nu indeplinim.

Gaseste motivatia de a trai cat mai mult,bucura-te de viata.Viata  din ce in ce mai mult se scurteaza si ma refer la ani,ani care incep sa scada si ma refer la faptul ca iti scad tie ca om,si la faptul ca din ce in ce scad anii de viata ai unui om.Sa ne gandim ca in vechime oamenii traiau 800,900 de ani cand azi sa ajuns undeva la 60,70…si e in scadere.

In situatia asta ar trebui sa traim minutul cat o ora si ziua cat saptamana.

 

 

Despre credinta

Credinta….e un lucru,o simtire,e ceva care vindeca.De multe ori ma pierd ori in timp,ori in ganduri,ori in liniste,ma pierd undeva si imi aduc aminte de credinta mea si ma regasesc.

Pe langa cateva lucruri foarte improtante care le vom face in viata este acela sa avem o credinta.Eu cred in Dumnezeul meu!Si m-am intrebat mereu de ce nu ma asculta,insa o parte din raspuns am gasit-o:eu ii cer mereu,ma rog mereu iar o parte din mine vorbeste cu El neintrerupt,iar El ma asculta.Cand ma voi opri din toate astea atunci va fi momentul cand poate imi voi pierde speranta iar El imi va raspunde,insa pana atunci sunt convins ca ma va asculta si imi va asculta toate rugile mele.

Credinta e jumatate din vindecarea a oricaruia dintre boli indiferent ca o avem in suflet,in minte sau in corp.Cat timp credem in Dumnezeu,cat timp credem ca acel lucru se va intampla jumatate din problema este rezolvata.

Credinta e jumatate de leac.Credinta in vindecare,credinta in viitorul care ne asteapta.Credinta noastra e pretioasa.

Asa ca trebuie sa fim atenti in ce si in cine ne incredem!

Sunt convinsa ca a mea credinta ma va salva intr-un final fie el azi,maine peste o zi sau stiu eu cand.Salvarea si vindecare imi sta in puterea mea de a crede.

Femeia

Aproape dupa un an am intrat pe blog si am gasit provocarea,poate o gasesc intamplatoare poate nu…Provocare data de Ioana si o accept cu drag!

De ce spun ca o gasesc intamplatoare sau nu ?Pentru ca ultimii 4 ani din viata (4 ani foarte pretiosi)i-am pierdut pot spune sau nu stiu daca e corect spus asa dar ma rog ,cu o persoana care mi-a inselat asteptarile si care in final m-a si inselat…alegerea ei.Nu traiesc cu regret pentru ca stiu ca am dat tot ce am avut mai bun asa ca sa trecem la provocare.

Intamplator sau nu voi scrie cum vad eu femeia langa care ma vad imbatranind.Zilele trecute povesteam unei prietene despre cum vad eu viata la sfarsitul zilelor.Ma vad stand pe terasa din spatele casei unde se arata cel mai frumos apus,cu un pahar de vin bun ascultand o muzica buna,aerul mirosind a floare de tei si recapitulandu-mi viata,poate de ce nu avand pe ambele picioare nepotii si povestindu-le trista mea poveste de viata(fireste sotia nefiind cu noi :))  ).

Femeia langa care ma vad pe viitor si pe care o vad ca sotie cred ca ar trebui sa aiba jumatate din calitatile mamei mele(mama fiind cea mai buna femeia pe care am cunoscut-o si cea mai familista),asa vad lucrurile momentan.Sa imi faca o cafea dimineata,sa-mi puna pachet la munca iar cand iau pauza de masa sa ma gandesc la ea ca la pus cu drag,sa vin seara acasa iar ea stiindu-mi programul va sta in fata usii iar eu intrand pe poarta va alerga desculta sarindu-mi in brate.O vad stand in bucatarie gatindu-mi iar eu cu siguranta o voi ajuta.O vad oferindu-mi copii.O vad mergand cu mine la biserica si cu micutul sau micutii nostrii stand in fata altarului sa-i impartasim(am visul asta pentru ca de curand am vazut la biserica unde am mers pentru cautare linistii mele sufletesti,un cuplu cu un baietel,el stand in dreapta iar ea in stanga si micutul se plimba de la unul la celalalt iar tatal a mers apoi cu el sa-l impartaseasca….de multe ori ii cer Lui Dumnezeu o farama de fericire si  da, m-am fericit in acel moment vazand lucrul asta,am lacrimat,am lasat capul in jos,am multumit si am zis cand Doamne o sa fiu si eu asa?)O vad sustinandu-ma in tot ceea ce fac,sustinandu-ma in toate ideile si pasiunile mele,O vad redandu-mi placerile si pasiunile care mi-au fost luate(pasiunea pentru cafea,pasiunea pentru filme si multe alte pasiuni pe care nu le mai simt)o vad punandu-si capul pe umarul meu,o vad iubindu-ma nu numai cu inima ci si cu mintea,iubindu-ma cu trupul,iubindu-ma cu totul,o vad neincercand sa ma schimbe si sa ma placa asa cum sunt,o vad vazand in mine un om bun si special,o vad intelegandu-ma,o vad interesata de mine,o vad apreciindu-ma,o vad avand grija de mine,o vad stand langa mine cand va fi momentul sa plec la strabuni si atunci voi spune:tu ai fost cea aleasa,tu ai fost femeia perfecta.

O vad bucurandu-se pentru trandafirii ce-i voi cumpara,o vad mancand pastele ce i le voi gati chiar daca nu vor fi gustoase va zice:ce bune sunt :)).

Femeia de langa mine o vad perfecta din punctul meu de vedere si o vad frumoasa pentru ca o voi iubi cu mult mai mult decat am facut-o.Ii voi oferi tot ce-mi ofera ea,ba chiar mai mult pentru ca sunt un om care da totul si iubeste sincer.

O vad in multe feluri,o vad facand multe,insa cel mai important lucru care mi-l doresc sa il faca,este acela de a ma face sa fiu deschis cu ea,lucru ce nu l-am mai facut de 6 ani cand am cunoscut si totodata am pierdut cea mai buna persoana care m-a facut sa fiu deschis fata de ea,m-a facut sa-i pot spune tot insa despre asta voi scrie cu o alta ocazie deci follow me!Cand ii voi putea spune unei fete tot dar absolut tot si nu va rade la trasnaile ce-mi vin in cap atunci voi sti ca e ea,cand nu-mi va insela asteptarile si nu ma va insela atunci voi sti ca e EA!Cand va aduna de pe podea bucatile in care am fost spart si le va pune laolalta si va vedea lipsa unor iar ea va pune in lipsa acelora,bucati din ea voi sti ca e ea.

Multumesc Ioana pentru provocare!

Si cu aceasta provocare am decis sa ma intorc,sa scriu dinou,e un lucru ce-mi aduce liniste in suflet,e un lucru bun pentru mine deci il voi face.