Cum vad eu complexitatea,a vietii,complexitatea propriului eu,complexitatea lucrurilor,a sentimentelor?
Cu ceva timp in urma o persoana care tocmai ce o cunoscusem,am avut o mica discutie iar la finalul ei mi-a spus asa:”ai un suflet atat de complex”.Si m-am intrebat:e ceva de rau sau de bine?
Era de bine…!
Sa incep a scrie despre complexitatea mea,a vietii mele,sa ma dau pe mine ca exemplu,cu toate ca nu ma consider un exemplu ci uneori un antiexemplu insa am si parti bune.
Sa intamplat sa fac o singura promisiune in viata mea si sa nu o respect,sunt mandru de asta insa mi-am spus de multe ori ca rau sau bun,cuvantul trebuie tinut,insa nu regret ca nu mi-am tinut acel cuvant.Sunt un naiv care se baga cu ochii inchisi in toate,fie bine sau rau respect tot ce fac si mai ales ce zic,cu alte cuvinte imi place sa-mi asum,ca sunt apreciat sau nu…asta e un fleac,imi ajunge o singura apreciere si voi sti ca efortul nu e in zadar,merg pe premiza ca binele cel voi face chiar si unui singur om va misca lumea catusi de putin spre mai bine.
Am stat si m-am gandit,ce sa fie oare complexitatea asta a vietii?In ea intra complexitatea faptelor noastre,intra complexitatea sentimentelor,complexitatea carecterului si a EU-lui tau.
Esti tu oare un om complex?M-am intrebat acolo unde nu ma aude nimeni,nu-mi vede nimeni si unde nu sunt decat eu pur!
SI am raspuns asa:nu sunt un om complex,insa tind spre a fi complex,spre a simti cu sentimente cat mai complexe,vreau sa iubesc complex,sa fac din sex dragoste si sa o duc spre complexitate,sa fac lucrui bune si complexe,faptele si cuvintele sa-mi fie complexe.
Nu tind la perfectiune,lucrurile perfecte vor semana identic cu ale altora,si atunci nu voi mai fi original.Complexitatea e o calitatea a omului ce tinde sau e o perfectiune diferita de a celorlalti.E o perfectiune a ta,ce numai tu o poti face,pretinde si atinge.Te intreb omule:poti iubi ca si mine?Nu!Iubirea mea o vreau a fi complexa si cat mai intensa,o vreau a fi diferita,cand a ta poate e perfecta si dusa la maxim,eu am felul meu de a iubi tu ai felul tau.Si da,e vorba si de felul omului de a fi,si asta are legatura si influenteaza complexitatea unui om.
Te intreb altceva:poti face dragoste sau te limitezi doar la sex?Nu ma gandesc la faptul in sine,nu gandeste animalul ci omul acum.Sexul in opinia mea e ceva mecanic,animalic,o luam ca pe o nevoie,o necesitatea a corpului.O faci,te descarci,simti fericirea,dar…acea fericire e una limitata,ce nu trece peste bariera.Dragostea?E pasiune pura,contine romantism,are si sex,dar are acea fericire intensa care trece peste bariera,dragostea e un sex dar complex!
Cand vrei sa faci un lucru,fa-l in stilul tau,insa impuneti sa-l faci perfect si vei sti ca e perfect,daca la final esti fericit,cu zambetul pe buze si super multumit,atunci il poti numi complex.
Ma stradui sa nu mai fac greseli,sa ofer,orice am eu de oferit,dar sa fie ce-i mai bun din mine de oferit,nu ma zgarcesc da dau ce-i mai bun,imi place sa las urme in timp,urme placute,sa-ti las omule amintiri.
Nu stiu ce sa inteles din complexitatea asta,nu stiu ce sa inteles din felul meu de complexitatea,din cuvintele cu care eu mi-am descris pana la urma complexitatea nu cea pe care o am ci cea pe care mi-o doresc.
Seara buna tuturor!
Vali Cristea 